Creează rezultate prin atitudine proactivă

Îmi amintesc o dată, când aveam un proiect ce presupunea să merg în fiecare vineri după-amiază din Bucureşti în provincie. Tot vineri, aveam dimineaţa câte o sesiune de training în Bucureşti, la oră fixă. Prima oară, după ce am terminat trainingul din Bucureşti, am plecat spre gară şi am ajuns cu câteva minut înainte de plecarea trenului. Dar, fiind vineri, era foarte aglomerat la bilete, şi aşa că mi-am luat bilet din tren, la un preţ mai scump. Având lecţia învăţată, următoarea vineri m-am sculat mai devreme, am mers întâi la gară şi mi-am luat bilet la tren, evitând astfel aglomeraţia de după-amiază. Apoi am mers la sesiunea mea de training şi din nou la gară.  

De data aceasta, pe tren m-am întâlnit cu un tânăr student care se întorcea acasă, şi nu reuşise să îşi cumpere bilet pentru că, la fel ca mine săptămâna trecută, ajunsese la gară prea târziu raportat la aglomeraţia de acolo, aşa că a luat şi el biletul din tren, la un preţ mai scump. Tânărul începe să mi se vaite de aglomeraţia de la ghişee încercând să explice de ce nu avea bilet, apoi începe să critice CFR-ul pentru lipsa de organizare, subliniind: „Ce să fac, să nu plec acasă pentru că sunt ei incompetenţi?!” 

Partea interesantă a apărut când, discutând cu tânărul, am aflat că şi vinerea trecută a ajuns la gară tot la fel de târziu şi nu a apucat să îşi ia bilet. Exact ca şi vinerea asta! 

Care este diferenţa dintre povestea mea şi a tânărului? Amândoi am ajuns în aceeaşi vineri la gară şi am fost luaţi prin surprindere de aglomeraţie, nu am reuşit să ne luăm bilet de la ghişeu, şi am dat mai mulţi bani pe el când l-am luat din tren. Până aici nimic diferit.  

Diferenţa relevantă ţine de faptul că eu am învăţat din experienţa aceasta şi m-am adaptat. Ştiam că nu pot controla faptul că va fi aglomerat şi vinerea viitoare, şi îmi era greu să ajung suficient de devreme la gară ca să pot lua bilet de la ghişeu, dat fiind training-ul pe care îl aveam dimineaţa. Aşa că am acţionat acolo unde aveam control: m-am schimbat orarul de sculare şi mi-am luat biletul dimineaţa.  

Tânărul în schimb, a repetat exact aceeaşi greşeală, ajungând la exact aceleaşi rezultate. În această situaţie, el a ales să se gândească la ceea ce nu putea controla, aglomeraţia şi organizarea ineficientă a CFR, şi să critice cu spor. Asta nu a schimbat nimic, dar i-a dat o scuză pentru faptul că nu avea bilet. 

Eu cred că povestea relevă două atitudini foarte diferite: atitudinea proactivă şi cea reactivă. În final, diferenţa dintre ele a determinat rezultatul: cine avea bilet şi cine nu.  În viaţă, în atingerea oricărui rezultat, există numeroase variabile:
·          Unele sunt în afara oricărui control al tău, cum ar fi vremea, trecerea timpului sau legile fizice. Nu poţi decât să te adaptezi la ele.
·          Unele pot fi influenţate de tine, cum ar fi părerea oamenilor sau felul cum funcţionează organizaţia în care lucrezi.
·          Unele sunt în controlul tău, .mai ales comportamentul şi deciziile tale. Persoana cu atitudine reactivă vede doar variabilele pe care nu le poate controla şi se focalizează asupra lor, ignorând ceea ce poate controla, ajungând astfel incapabilă de a îşi atinge obiectivele. Ea are întotdeauna o scuză: sunt de vină ceilalţi, sistemul, statul, mişcarea planetelor, Mihai Viteazul etc.

Persoana reactivă critică, se vaită, este fundamental o victimă. Persoana cu atitudine proactivă conştientizează faptul că există lucruri pe care nu le poate controla şi acceptă acest lucru. Dar conştientizează şi faptul că există şi variabile pe care le poate controla şi deci în orice situaţie există opţiuni. Ea nu critică, nu inventează scuze, ci analizează, decide, acţionează, şi în final produce rezultatele pe care şi le doreşte.

Persoana proactivă are iniţiativă şi încredere, este fundamental un învingător. 

A fi reactiv sau proactiv este în primul rând o opţiune. Poţi alege întotdeauna să goneşti cu maşina pe un drum de munte şerpuit, în condiţii de vizibilitate redusă, iar atunci când ieşi de pe carosabil si faci zob maşina, să dai vina pe gravitaţie.  

Sau, poţi să alegi să fii stăpânul propriei vieţi. Poate fi înfricoşător, pentru că atunci ai datoria:
1)      Să încetezi să te mai vaiţi, să critici, să bârfeşti şi să cauţi scuze;
2)      Să te gândeşti la obiectivele tale şi să identifici variabilele de care ţine atingerea lor, apoi să le încadrezi în cele 3 categorii;
3)      Să decizi paşii pe care îi faci, astfel încât
4)      Să acţionezi în zona ta de control şi influenţă;
5)      Să perseverezi în acest ciclu până când îţi atingi obiectivele. 

Alegerea este a ta. Succes! 
Eduard Ezeanu - Career Experts