Cariera functionarilor publici

Un lucru foarte important care trebuie menţionat este apariţia în ţara noastră a legislaţiei în domeniul dezvoltării carierei funcţionarilor publici. Astfel în 2003 Guvernului României a emis Hotărârea nr. l209 din l4 octombrie 2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici.
        
Respectivul act normativ reglementează organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici.        
În conformitate cu acest act normativ cariera în funcţia publică este definită astfel: „Cariera în funcţia publică cuprinde ansamblul situaţiilor juridice şi efectele produse, care intervin de la data naşterii raportului de serviciu până în momentul încetării acestui raport, în condiţiile legii”. Tot aici sunt prevăzute şi modalităţile de dezvoltare a carierei: „modalităţile de dezvoltare a carierei în funcţia publică sunt promovarea într-o funcţie publică superioară şi avansarea în gradele de salarizare.”           
Legea mai enumără şi principiile care stau la baza organizării şi dezvoltării carierei în funcţia publică:
- competenţa, principiu potrivit căruia persoanele care doresc să acceadă sau să promoveze într-o funcţie publică trebuie să deţină şi să confirme cunoştinţele şi aptitudinile necesare exercitării funcţiei publice respective;
- competiţia, principiu potrivit căruia confirmarea cunoştinţelor şi aptitudinilor necesare exercitării unei funcţii publice se face prin concurs sau examen;
- egalitatea de şanse, prin recunoaşterea vocaţiei la carieră în funcţia publică a oricărei persoane care îndeplineşte condiţiile stabilite potrivit legii;
- profesionalismul, principiu potrivit căruia exercitarea funcţiei publice se face cu respectarea principiilor prevăzute de lege;
- motivarea, principiu potrivit căruia, în vederea dezvoltării carierei, autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să identifice şi să aplice, în condiţiile legii, instrumente de motivare morală şi materială a funcţionarilor publici, precum şi să sprijine iniţiativele privind dezvoltarea profesională individuală a acestora
- transparenţa, principiu potrivit căruia autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a pune la dispoziţie tuturor celor interesaţi informaţiile de interes public referitoare la cariera în funcţia publică.

În conformitate cu această lege managementul carierei în funcţia publică se asigură de către:

- Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, prin elaborarea cadrului legal şi a instrumentelor necesare organizării şi dezvoltării carierei în funcţia publică;
- autorităţile şi instituţiile publice, prin aplicarea principiului egalităţii de şanse şi a motivării;
- funcţionarul public, prin aplicarea consecventă a principiilor competenţei şi al profesionalismului, în vederea dezvoltării profesionale individuale.

Un alt lucru prevăzut de către această normă legislativă este şi promovarea funcţionarilor publici care este definită astfel: „Promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei funcţii publice superioare vacante”. Promovarea poate fi:
a)definitivă, atunci când funcţia publică superioară se ocupă prin concurs sau examen, în condiţiile prevăzute de prezenta hotărâre;
b)temporară, atunci când funcţia publică de conducere sau, după caz, funcţia publică corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici se ocupă pe perioadă determinată, în condiţiile legii.

Practica managerială în domeniul resurselor umane dovedeşte că pe parcursul îndeplinirii programelor de dezvoltare a carierei pot apărea unele probleme destul de dificile, ca, de exemplu, aceea a integrării dezvoltării carierei şi planificării resurselor umane. Aceasta cu atât mai mult cu cât, prin programele de dezvoltare a carierei, se urmăreşte armonizarea permanentă a nevoilor individuale şi a oportunităţilor organizaţionale în continuă schimbare.

Legăturile între dezvoltarea carierei şi planificarea resurselor umane sunt evidente, deoarece dezvoltarea carierei asigură o ofertă a capacităţilor şi abilităţilor oamenilor, iar planificarea resurselor umane previzionează cererea de capacităţi şi abilităţi.

În general, organizaţiile care au preocupări în domeniul planificării resurselor umane iniţiază şi programe de dezvoltare a carierei, deoarece se apreciază că nu are sens să previzionăm nevoile de resurse umane fără a avea un program de dezvoltare a carierei care să susţină cererea respectivă. De asemenea, iniţierea unor programe de dezvoltare a resurselor umane trebuie să aibă în vedere oportunităţile organizaţiei de a asigura posturile adecvate.

O primă cauză a dificultăţilor de integrare a eforturilor din domeniile menţionate o constituie faptul că activităţile respective sunt realizate, în multe situaţii, de specialişti diferiţi (economişti, ingineri, analişti de sistem, psihologi etc.) a căror pregătire de bază sau cunoştinţe de specialitate creează posibile bariere în realizarea unei comunicări eficiente.
O a doua cauză a insuccesului de integrare a eforturilor privind dezvoltarea carierei şi planificarea resurselor umane este legată de structura organizatorică, deoarece, în unele situaţii, activităţile menţionate sunt realizate în unităţi distincte.

Eventualele insuccese în atingerea scopurilor carierei pot duce la unele reevaluări privind scopurile, posturile sau programele de pregătire, ceea ce va influenţa pozitiv performanţa şi continuarea carierei.